Ce era Crucea de Piatra?
O strada. In capatul ei dinspre Calea Dudesti exista o cruce de piatra si de aici numele strazii. Renumele ei, insa, venea din prezenta numeroaselor bordeluri, majoritatea destul de mizere si rau intretinute.
Acolo isi incepeau viata sexuala serii de adolescenti, veneau hamali si servitori, iar din cand in cand poposeau si domni spilcuiti in cautarea unor placeri de negasit in alta parte. Deservirea se facea de catre fete sarmane si naive, multe din ele minore, fugite de acasa sau de femei carora munca pe bani putini in ateliere sau fabrici nu le satisfacea gusturile. Dar cei care castigau cu adevarat erau proxenetele si proxenetii - inruditi intre ei si autoritatile corupte.
Desi in 1929 printr-un articol din Legea Sanitara se incerca desfiintarea comertului de carne vie, singurul efect obtinut a fost acela a unor tertipuri de eludare a legii (bordelurile incetau sa existe, dar in locul lor apareau "camerele mobilate" pe usile carora erau scrise nume si intervale orare). Se adauga spaguirea "legala" a medicilor care le controlau pe fete de 2 ori pe saptamana, a reprezentantilor municipalitatii care inchideau ochii si a politistilor. Un politist care nu rezolva disparitia unei copile lua 2.000 de lei, un medic lua 10.000 de lei pe luna pentru vizele sanitare date in lipsa consultului fetelor, iar un consilier al primariei a reusit sa stoarca 800.000 de lei de la "Societatea pe actiuni a proxenetelor din Crucea" care a platit fara sa clipeasca o mica avere pentru ca o petitie cu 700 de semnaturi sa nu ajunga pe masa primarului Dem Dobrescu.
Desi fetele nu duceau lipsa de evlavie - deasupra patului ardea o candela ce lumina figura senina a Maicii Domnului - ele sfarseau de cele mai multe ori prin spitalul Colentina bolnave de sifilis sau intr-o mizerie de nedescris atunci cand... nu mai erau marfa de calitate.
Acolo isi incepeau viata sexuala serii de adolescenti, veneau hamali si servitori, iar din cand in cand poposeau si domni spilcuiti in cautarea unor placeri de negasit in alta parte. Deservirea se facea de catre fete sarmane si naive, multe din ele minore, fugite de acasa sau de femei carora munca pe bani putini in ateliere sau fabrici nu le satisfacea gusturile. Dar cei care castigau cu adevarat erau proxenetele si proxenetii - inruditi intre ei si autoritatile corupte.
Desi in 1929 printr-un articol din Legea Sanitara se incerca desfiintarea comertului de carne vie, singurul efect obtinut a fost acela a unor tertipuri de eludare a legii (bordelurile incetau sa existe, dar in locul lor apareau "camerele mobilate" pe usile carora erau scrise nume si intervale orare). Se adauga spaguirea "legala" a medicilor care le controlau pe fete de 2 ori pe saptamana, a reprezentantilor municipalitatii care inchideau ochii si a politistilor. Un politist care nu rezolva disparitia unei copile lua 2.000 de lei, un medic lua 10.000 de lei pe luna pentru vizele sanitare date in lipsa consultului fetelor, iar un consilier al primariei a reusit sa stoarca 800.000 de lei de la "Societatea pe actiuni a proxenetelor din Crucea" care a platit fara sa clipeasca o mica avere pentru ca o petitie cu 700 de semnaturi sa nu ajunga pe masa primarului Dem Dobrescu.
Desi fetele nu duceau lipsa de evlavie - deasupra patului ardea o candela ce lumina figura senina a Maicii Domnului - ele sfarseau de cele mai multe ori prin spitalul Colentina bolnave de sifilis sau intr-o mizerie de nedescris atunci cand... nu mai erau marfa de calitate.
Comments