The Americans

The Americans, serialul produs de DreamWorks television pentru FX, il are in aparenta pe vino-ncoa, dar nu trece testul pilotului din mai multe motive.



Unu, o arde prea la moda si nu castiga nimic din asta. Vrea sa fie retro ca multe alte produse din zilele astea - cu prezentul in anii '80 si flashbackurile in anii '60, dar pantalonii cu talia inalta arata naspa, tehnologiile de supraveghere sunt regretabil de rudimentare si la tot pasul simti cadrul strans din motive de buget. 

Doi, cauta sa se aseze intr-o ecuatie de personaje cu necunoscute a la Homeland. Doar ca Razboiul Rece a intrat de la inceputul anilor '90 intr-o faza lententa, de inghet, si asta nu ajuta deloc serialul sa-si ridice mizele. El si ea sunt spioni rusi, din genul ala de infiltrare facuta cu decenii in urma, in asa fel incat el a ajuns sa traiasca visul american autentic, in vreme ce ea, mai bine dresata, a ramas fidela idealurilor de larga inspiratie socialista. Genul asta de ambuteiaj ideologic, cu reactii si contrareactii intr-un joc de oglinzi, era teoretic promitator.  Insa el nu poate nicio secunda sa produca surpriza, sa aduca tensiunea. 



Trei, si aici deja The Americans incepe sa enerveze, agentul FBI cu nasul cel mai fin aterizeaza fix bot in bot cu resedinta familiei de spioni de sorginte moscovita. E o potriveala pe care te astepti sa o vezi pe Wisteria Lane, nu aici. Adicatelea bye-bye espionage, welcome soap. 

Patru, si aici e posibil sa incep cu rautacismele, daca pilotul e atat de sarac, de putin ofertant - nu tu tensiune, nu tu o replica memorabila - ce sa mai astepti de la celelalte ore ale unui sezon... din cine stie cate sezoane... Deci nu. Desi posterele sunt cat se poate de atragatoare.




Comments

Popular posts from this blog

Cool Runnings / Cu sania pe nisip

10 replici tari din Secretul lui Bachus