Iron Man 3 / Omul de otel 3
Nu mi-a placut niciodata Iron Man (urmeaza zgomotul pietrelor si injuraturilor care izbesc blogul). L-am gasit de la debut superficial, cliseeic si, ceea ce atunci m-a scos din sarite, exagerat de bine cotat. Mi s-a zis, hei, l-ai luat prea in serios, relax. Slava Domnului ca intre timp primul Iron Man a iesit din top 250 de pe imdb. Pe bune, daca omenirea n-ar fi creat 250 de filme mai bune de atat insemna ca suntem cu totii niste teribilisti cu dublu deficit, cognitiv si emotional.
Au urmat Iron Man 2, care nici nu merita comentat - toata lumea a fost de acord ca "opera" Justin Theroux-Jon Favreau a lasat de dorit, si o prezenta a personajului in Avengers, acolo unde Joss Whedon a reusit sa armonizeze comic suficient supereroii lui Marvel ca sa nu mai conteze povestea carpita.
Pentru ca sa-si revitalizeze eroul la al treilea film solo capii Disney/Marvel au optat pentru tataie Shane Black. Omul pentru ale carui scenarii de actiune se porneau razboaie cu multe zerouri in anii '90 (vezi Last Boy Scout sau Long Kiss Goodnight), imitat in fel si chip, dar cu o pauza din 2005 de la Kiss Kiss Bang Bang.
Rezultatul? Bunicel pentru limitele oferite de franciza. Povestea prezinta suficiente gauri (mie aia cu celalalt costumat care se suie in Air Force One mi se pare iesit din comun de tampita) si isi pierde ritmul de vreo doua ori, dar compenseaza frumos cu dialogul misto scris, un Iron Man cu atacuri de panica si cateva surprize adevarate in ceea ce ii priveste pe baietii rai. Chit ca la o analiza postfilm baietii astia rai sunt cam in fundul gol la capitolul motivatie, iar armata de tinichea e o modalitate de salvare cam ffwd, macar senzatia ca Tony Stark ar putea pierde totul e reusita. In fine, dupa 2 ore in cinema in care domnia sa e coios, mananca bataie, are atacuri de panica, e la un pas sa piarda tot, dar revine desigur si binele triumfa, singurul lucru cert e ca franciza va merge mai departe. (ironic) Hooray!
P.S Daca va intrebati de ce am mers la Iron Man 3 in conditiile in care nu-mi place franciza asta, raspunsul e relativ simplu. Nu mai stiu unde am citit un comentariu vizavi de filme din categoria asta, dar argumentul suna cam asa: nu conteaza daca va place Iron Man sau nu, nu conteaza daca o sa va placa Iron Man 3 sau nu. O sa mergeti sa-l vedeti pentru ca toata lumea merge sa-l vada. Si o sa vorbiti despre el dupa aceea. Postul asta confirma ca sunt doar o alta victima a marketingului. Si, asa cum ziceam, nu stiu ce e mai rau pe lumea asta - zaharul sau marketingul...
Au urmat Iron Man 2, care nici nu merita comentat - toata lumea a fost de acord ca "opera" Justin Theroux-Jon Favreau a lasat de dorit, si o prezenta a personajului in Avengers, acolo unde Joss Whedon a reusit sa armonizeze comic suficient supereroii lui Marvel ca sa nu mai conteze povestea carpita.
Pentru ca sa-si revitalizeze eroul la al treilea film solo capii Disney/Marvel au optat pentru tataie Shane Black. Omul pentru ale carui scenarii de actiune se porneau razboaie cu multe zerouri in anii '90 (vezi Last Boy Scout sau Long Kiss Goodnight), imitat in fel si chip, dar cu o pauza din 2005 de la Kiss Kiss Bang Bang.
Rezultatul? Bunicel pentru limitele oferite de franciza. Povestea prezinta suficiente gauri (mie aia cu celalalt costumat care se suie in Air Force One mi se pare iesit din comun de tampita) si isi pierde ritmul de vreo doua ori, dar compenseaza frumos cu dialogul misto scris, un Iron Man cu atacuri de panica si cateva surprize adevarate in ceea ce ii priveste pe baietii rai. Chit ca la o analiza postfilm baietii astia rai sunt cam in fundul gol la capitolul motivatie, iar armata de tinichea e o modalitate de salvare cam ffwd, macar senzatia ca Tony Stark ar putea pierde totul e reusita. In fine, dupa 2 ore in cinema in care domnia sa e coios, mananca bataie, are atacuri de panica, e la un pas sa piarda tot, dar revine desigur si binele triumfa, singurul lucru cert e ca franciza va merge mai departe. (ironic) Hooray!
P.S Daca va intrebati de ce am mers la Iron Man 3 in conditiile in care nu-mi place franciza asta, raspunsul e relativ simplu. Nu mai stiu unde am citit un comentariu vizavi de filme din categoria asta, dar argumentul suna cam asa: nu conteaza daca va place Iron Man sau nu, nu conteaza daca o sa va placa Iron Man 3 sau nu. O sa mergeti sa-l vedeti pentru ca toata lumea merge sa-l vada. Si o sa vorbiti despre el dupa aceea. Postul asta confirma ca sunt doar o alta victima a marketingului. Si, asa cum ziceam, nu stiu ce e mai rau pe lumea asta - zaharul sau marketingul...
Comments