American Hustle / Teapa in stil american
Imi plac filmele cu tepari, cu escroci. Sunt slabiciunea mea in materie de personaje si povesti. Imi place amestecul ala de tupeu si vulnerabilitate, inteligenta sireata si executia unui plan ce presupune cunoasterea tuturor rotitelor din capul victimei. Imi
place rasturnarea aia pe care o poti sau nu anticipa functie de cat de dibace e scenaristul, imi place incertitudinea morala in care functioneaza totul. Escrocul e un magician scapat de sub control, provocator si abil. American Hustle e un film cu tepari calitatea intai, dar si mai mult de atat.
De la logo-ul retro al Columbia Pictures si primele acorduri muzicale de pe coloana sonora e clar ca filmul asta imbratiseaza cat se poate de strans perioada anilor '70. Ba chiar face totul pentru ca look & feel-ul sau sa fie suprem. Frezele si felul in care se lucreaza asupra lor spun totul!
Distributia vine toata pe plus. Nu o suportam pe Amy Adams in subtirimile de mai de demult, dar aici ca si in alte filme recente este beton. Bale la fel, dar in cazul lui te astepti sa fie asa. Secundari si secundare fara cusur plus un DeNiro asezat unde trebuie si stilizat la fix cat sa ingheti un pic in scaun.
Povestea e alambicata rau, narativ se plimba cand in prezent, cand in trecut, in timp ce ca stare face treceri permanente intre comedie, drama si thriller. Meritul lui David O. Russell e ca starile nu se incurca nicaieri una pe alta, ba chiar se potenteaza reciproc. Personajele continua sa se "arate" pana spre final intr-o rotire permanenta a lor prin zona de focus a spectatorului. Un efect de carusel care-ti permite sa descoperi lucruri noi la fiecare trecere. Strasnica treaba, cum ar zice vecinul meu de peste Prut. Scenariul livreaza conform fiecarei promisiuni pe care o seteaza, basca mai te nauceste de cap cu cateva surprize neasteptate. A doua vizionare ar fi deci foarte potrivita. Poate doar un final prea zambaret.
4/5, excelent.
De la logo-ul retro al Columbia Pictures si primele acorduri muzicale de pe coloana sonora e clar ca filmul asta imbratiseaza cat se poate de strans perioada anilor '70. Ba chiar face totul pentru ca look & feel-ul sau sa fie suprem. Frezele si felul in care se lucreaza asupra lor spun totul!
Distributia vine toata pe plus. Nu o suportam pe Amy Adams in subtirimile de mai de demult, dar aici ca si in alte filme recente este beton. Bale la fel, dar in cazul lui te astepti sa fie asa. Secundari si secundare fara cusur plus un DeNiro asezat unde trebuie si stilizat la fix cat sa ingheti un pic in scaun.
Povestea e alambicata rau, narativ se plimba cand in prezent, cand in trecut, in timp ce ca stare face treceri permanente intre comedie, drama si thriller. Meritul lui David O. Russell e ca starile nu se incurca nicaieri una pe alta, ba chiar se potenteaza reciproc. Personajele continua sa se "arate" pana spre final intr-o rotire permanenta a lor prin zona de focus a spectatorului. Un efect de carusel care-ti permite sa descoperi lucruri noi la fiecare trecere. Strasnica treaba, cum ar zice vecinul meu de peste Prut. Scenariul livreaza conform fiecarei promisiuni pe care o seteaza, basca mai te nauceste de cap cu cateva surprize neasteptate. A doua vizionare ar fi deci foarte potrivita. Poate doar un final prea zambaret.
4/5, excelent.
Comments