Wolf of Wall Street / Lupul de pe Wall Street
Scorsese sta bine cu vezica - altfel nu se explica un film de 180 minute in cinema. Sta bine si cu testiculele. WoWS e un mega greed fest murdar la gura si cat se poate de despuiat. Nu sta insa la fel de bine cu memoria - Lupul lui ar fi fost genial acum 20 de ani, acum e doar un has been.
Ok, poate nimeni nu s-a destrabalat in felul in care si-o permite el - motiv pentru care i-au si sarit puritanii si moralistii in cap. Eu unul am detectat tone de ironie, iar imaginea cu tipa aia rasa in cap numarand 10 mii de dolari spune totul pentru cei care citesc printre randuri... Nu ca un regizor ar avea obligatii morale.
De acord si ca in 180 de minute Scorsese face totul - schimba POV-ul, se joaca pe axa timpului, foloseste dialogul in off, insereaza clipuri publicitare si desene animate, atarna pe coloana sonora pana si un Ricchi e poveri, apeleaza la slo mo, strange frumos pe discursurile de sectant ale Lupului, lasa liber unor momente lungi de dialoguri suculente - mai ales ale lui Jonah Hill, stie sa se detaseze panoramand in cateva locuri si... cate altele. Practic avem o shaorma regizorala cu de toate, nelipsita desigur de ingredientul etern - Leonardo DiCaprio. Care seamana si nu prea cu originalul Jordan Belfort.
Buba cu Wolf of Wall Street e ca e un film depasit tematic si psihologic cu vreo doua decenii. Sigur ca poti face un film plasat in anii '80. Ar fi insa bine sa-ti asumi asta si sa existe o relevanta a lui pentru prezent. Nu e cazul Lupului. Sigur ca pe ecran scrie la un moment dat 1987 si pe un perete am sesizat un portret al lui Bill Clinton - domnitor intre 1992 si 2000, dar in rest filmul e vag temporal, cumva intentionat din motive, suspectez eu, de mk. Lumea vrea sa vada cum se fac banii acum, nu acum 20 de ani. Asa ca hainele, gagicile si birourile arata ca in ziua de azi, doar prima nevasta a lui Belfort, domnita coafeza, e facuta... retro. Wall Street-ul de azi nu mai e asa. O stim din multe surse. Cinematografic o stim din Margin Call sau Cosmpolis. Salbaticia jecmanelii a fost sublimata in siruri de numere din care nimeni nu intelege o iota, opulenta obscena nu-si mai doreste sa fie admirata, ba chiar cocheteaza cu izolarea suprema, ferocitatea a devenit mortala, nu doar distractiva. Dependenta de droguri, de sex, de bani sunt banalitati.
3 din 5, bun, dar nu mai mult de atat.
Ok, poate nimeni nu s-a destrabalat in felul in care si-o permite el - motiv pentru care i-au si sarit puritanii si moralistii in cap. Eu unul am detectat tone de ironie, iar imaginea cu tipa aia rasa in cap numarand 10 mii de dolari spune totul pentru cei care citesc printre randuri... Nu ca un regizor ar avea obligatii morale.
De acord si ca in 180 de minute Scorsese face totul - schimba POV-ul, se joaca pe axa timpului, foloseste dialogul in off, insereaza clipuri publicitare si desene animate, atarna pe coloana sonora pana si un Ricchi e poveri, apeleaza la slo mo, strange frumos pe discursurile de sectant ale Lupului, lasa liber unor momente lungi de dialoguri suculente - mai ales ale lui Jonah Hill, stie sa se detaseze panoramand in cateva locuri si... cate altele. Practic avem o shaorma regizorala cu de toate, nelipsita desigur de ingredientul etern - Leonardo DiCaprio. Care seamana si nu prea cu originalul Jordan Belfort.
Buba cu Wolf of Wall Street e ca e un film depasit tematic si psihologic cu vreo doua decenii. Sigur ca poti face un film plasat in anii '80. Ar fi insa bine sa-ti asumi asta si sa existe o relevanta a lui pentru prezent. Nu e cazul Lupului. Sigur ca pe ecran scrie la un moment dat 1987 si pe un perete am sesizat un portret al lui Bill Clinton - domnitor intre 1992 si 2000, dar in rest filmul e vag temporal, cumva intentionat din motive, suspectez eu, de mk. Lumea vrea sa vada cum se fac banii acum, nu acum 20 de ani. Asa ca hainele, gagicile si birourile arata ca in ziua de azi, doar prima nevasta a lui Belfort, domnita coafeza, e facuta... retro. Wall Street-ul de azi nu mai e asa. O stim din multe surse. Cinematografic o stim din Margin Call sau Cosmpolis. Salbaticia jecmanelii a fost sublimata in siruri de numere din care nimeni nu intelege o iota, opulenta obscena nu-si mai doreste sa fie admirata, ba chiar cocheteaza cu izolarea suprema, ferocitatea a devenit mortala, nu doar distractiva. Dependenta de droguri, de sex, de bani sunt banalitati.
3 din 5, bun, dar nu mai mult de atat.
Comments