Rogue One: A Star Wars Story

Intre Craciun si Revelion, cand tot omul a ajuns prin cinematografe, n-am facut exceptie si am vazut Rogue One. Am asteptat sa treaca zilele, saptamanile chiar, sa vad daca si cum ce se aseaza filmul asta in capul meu... 




N-am fost niciodata mare fan SW, asa ca nu voi fi cine stie ce pasional. Mai cred si ca intre ADN-ul tocilar si liber in acelasi timp al seriei si gigantul media Disney e o nepotrivire fundamentala. Si cei mai inraiti fani - care-si vor primi an de an de acum incolo portia de SW - isi vor mai potoli setea si patosul. Asta in vreme ce conturile D vor fi updatate pentru a suporta sume cu o extra cifra. Pentru ca SW a devenit doar o alta vaca de muls. 

Luat in sine, Rogue One e consumabil, pe alocuri chiar placubil, dar nici gand sa fie in vreun fel memorabil. E un interlude ce exploateaza ingenios o poveste intamplata, dar nevazuta dintre 2 parti SW. Ca si gen e un soi de heist movie. Zic "soi de" pentru ca gasca din film nu are ceva de furat, ci de distrus, miza nu e personala, ci pastrarea unui echilibru in galaxie, ma rog, precar si acela, iar schemele de double/triple -cross specifice sunt inlocuite aici de finalul kamikaze al misiunii. Suficient univers SW, prea putina indrazneala. Si nu ma luati cu o lectura a filmului in cheie Trump & nuclearele ca ma umfla rasul. 





Comments

Popular posts from this blog

Sieranevada: posterul romanesc si cel francez

Le tout nouveau testament

Box office Romania 6-12 februarie 2017